SUFLAI, suflaiuri: substantiv neutru, 1) Țeavă metalică prin care se suflă un curent de aer pentru a face ca o flacără să ardă mai viu. 2) Instalație specială pentru aerisirea încăperilor subterane. Din lat. sufflare + suf. ~ai. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sufflare. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sufixoid
SUFIXOID, sufixoide: substantiv neutru, Element de compunere sau cuvânt folosit ca sufix la formarea unor termeni științifici și tehnici. Din fr. suffixoïde. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suffixoïde. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sufixal
SUFIXAL, sufixală (sufixali, sufixale): adj., Care ține de sufix; propriu sufixului. Din lat. suffixus + suf. ~al. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffixus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sufix
SUFIX, sufixe: substantiv neutru, Afix care, adăugat după rădăcina sau după tema unui cuvânt, formează un derivat cu sens nou. ~ lexical. ~ gramatical. Din lat. suffixus, fr. suffixe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffixus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suferință
SUFERINȚĂ suferințe: substantiv feminin, Senzație de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinței]. Din lat. sufferre + suf. ~ință. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sufferre. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a sulimeni
A SULIMENI, sulimenesc: vb tranz. înv. A da cu sulimeneală; a farda; a rumeni. Din turc. sülümen. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sülümen. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a sufla
A SUFLA, suflu: 1. Vb. intranz. 1) A expira cu putere; a elimina forțat aerul. ~ în ceai. ~ în foc. ◊ A-i ~ cuiva în borș (sau ~ în borșul cuiva) a se amesteca nepoftit în treburile cuiva. 2) A introduce și a scoate aerul din plămâni; a respira. ◊ A nu mai ~ […]
Cum se pronunță: a sufixa
A SUFIXA, sufixez: vb. tranz. (cuvinte) A înzestra cu sufix. Din fr. suffixer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suffixer. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a suferi
A SUFERI, sufăr: 1. Vb. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a pătimi. 2. Vb. tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a răbda; a suporta. ~ o pierdere. 2) A admite în mod conștient și tacit; […]
Cum se pronunță: a suge
A SUGE, sug: vb. tranz. 1) (lichide) A trage în gură (cu ajutorul buzelor și al limbii). ~ lapte. ~ ceva o dată (sau împreună) cu laptele mamei a căpăta o deprindere din fragedă copilărie. A-și ~ de sub ungii a fi foarte zgârcit. 2) (băuturi selecte) A bea încet, savurând. 3) (aer, fum, miresme […]
