STRUG ~uri substantiv neutru, reg. 1) Unealtă de tâmplărie folosită la cojirea (și cioplirea) unui lemn (rotund); cuțitoaie. 2) rar v. STRUNG. Din sl. strugu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strugu. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: structuralist II
STRUCTURALIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Adept al structuralismului. Din fr. structuraliste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structuraliste. (DEX ’09)
Cum se pronunță: structuralism
STRUCTURALISM substantiv neutru, Orientare teoretică și metodologică în științele contemporane care studiază structura, funcțiile și sistemele de relații ce caracterizează obiectele și procesele. Din fr. structuralisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structuralisme. (DEX ’09)
Cum se pronunță: structural
STRUCTURAL ~ă (~i, ~e) adj. Care ține de structură; propriu structurii. Analiză ~ă. Din fr. structural. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structural. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stropșit
STROPȘIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STROPȘI. 2) și substantival pop. (despre persoane) Care și-a pierdut dreapta judecată; țicnit; smintit. Din bulg. strša, sl. sutrositi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară strša. (DEX ’09)
Cum se pronunță: structură
STRUCTURĂ ~I, substantiv feminin 1) Mod de organizare internă a elementelor sau a părților care constituie un ansamblu concret sau abstract; constituție; factură; component; compoziție. 2) Ansamblu de relații dintre elementele unui sistem; rețea de relații. [G.-D. structurii]. Din lat. structura, fr. structure. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină structura. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sub
SUB prep. 1) (exprimă un raport spațial, indicând poziția de mai jos de ceva sau de cineva) Șade sub copac. 2) (exprimă un raport temporal, indicând perioada de timp în decursul căreia are loc ceva sau momentul apropiat) În timpul; pe vremea; înspre; către. Au ajuns sub seară. 3) (exprimă un raport cauzal, uneori cu […]
Cum se pronunță: stupefiant II
STUPEFIANT II ~e substantiv neutru, Substanță care inhibă centrii nervoși și care, folosită des, duce la obișnuință; drog. [Sil. -fi-ant]. Din fr. stupéfiant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfiant (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupefiant I
STUPEFIANT I ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) adj., Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant]. Din fr. stupéfiant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfiant. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stridulant
STRIDULANT ~tă (~ți, ~te) (despre insecte sau organe ale acestora), adj. Care produce un zgomot strident, caracteristic. Din fr. stridulant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stridulant. (DEX ’09)
