SUBTIL, subtilă (subtili, subtile) 1)adj și adverbial (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicace; sagace. 2) (despre persoane) Care manifestă agerime rafinată; capabil să soluționeze probleme dificile; perspicace. 3) Care necesită o examinare amănunțită datorită caracterului său delicat. 4) rar Care se caracterizează prin proprietăți foarte fine; […]
S
Cum se pronunță: subtext
SUBTEXT, subtexte: substantiv neutru, Substrat psihologic și de idei sugerat de un text. Din fr. sous-texte. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză sous-texte. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a subtiliza
A SUBTILIZA, subtilizez: vb. tranz. rar 1) A face să fie (mai) subtil. 2) A lua pe neobservate cu deosebită dibăcie. Din fr. subtiliser. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză subtiliser. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordonator
SUBORDONATOR, subordonatoare (subordonatori, subordonatoare): adj., Care subordonează; care are în subordine. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție de subordonare. Din fr. subordonner + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subordonner. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordonare
SUBORDONARE, subordonări: substantiv feminin, 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependență gramaticală a unei propoziții de altă propoziție (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării]Din fr. subordonner. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subordonner. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordine
SUBORDINE: substantiv feminin, În ~ (sau în ~le cuiva) supus unei persoane superioare în grad; sub ascultarea cuiva. Din sub- + lat. ordo. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba latină ordo. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordin
SUBORDIN, subordine: substantiv neutru, biol. Categorie sistematică intermediară între ordin și familie. [Sil. sub-or-]. Din sub- + lat. ordo. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba latină ordo. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subofițer
SUBOFIȚER, subofițeri: substantiv masculin, Militar cu grad superior celui de sergent și inferior celui de ofițer. [Sil. sub-]. Din sub- + pol. oficer. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba poloneză oficer. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subnutriție
SUBNUTRIȚIE: substantiv feminin, Nutriție insuficientă; subalimentare. [G.-D. subnutriției; Sil.-nu-tri-ți-e]. Din sub- + nutrition. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba franceză nutrition. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subnutrit
SUBNUTRIT, subnutrită (subnutriți, subnutrite): adj., Care primește mai puțină hrană decât i se cuvine; subalimentat. Din sub- + lat. nutrire. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba latină nutrire. (DEX ’09)
