S

SUBÎNȚELES, subînțelesuri: substantiv neutru. Ceea ce se înțelege în mod indirect. ◊ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-și exprima direct gândul. Din sub- + lat. intelligere. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină intelligere. (DEX ’09)

SUBIECTIV ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care ține de subiect; propriu subiectului. Atitudine ~ă. 2) Care se referă la afectivitatea subiectului; bazat pe caracterul personal al unui subiect. Viziune ~ă. 3) (în opoziție cu obiectiv) Care ține de subiectivism; propriu subiectivismului. [Sil. su-biec-]. Din fr. subjectif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectif. (DEX ’09)

SALICILINĂ: substantiv, feminin, care înseamnă Substanță medicamentoasă extrasă din scoarța unor specii de salcie sau obținută pe cale sintetică, care se prezintă sub formă de cristale, solubile în apă, cu însușiri antifebrile. Din germ. salizin. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba germană salizin. (DEX ’09)  

SALATĂ, salate: substantiv, gen feminin, care înseamnă 1) Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele ei mari, care se consumă în stare crudă. Salata iepurelui – plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze alungite și cu flori roșii sau liliachii. 2) Mâncare rece preparată din legume crude sau fierte. Din ngr. salata, fr. salade, germ salat. […]

A SUBORDONA, subordonez: vb. tranz., A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). Din fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subordonner. (DEX ’09)

A SUBMINA, subminez: vb. tranz. (persoane, activități etc.) A combate uneltind (pentru a compromite sau a zădărnici). ~ autoritatea cuiva. ~ o inițiativă. Din sub- + fr. miner. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba franceză miner. (DEX ’09)

A SUBLINIA, subliniez: vb tranz. 1) A evidenția printr-o linie sau mai multe linii trase dedesubt. ~ un cuvânt. 2) fig. A scoate în evidență în mod deosebit; a accentua. ~ importanța unui eveniment. [Sil. sub-li-ni-a]. Din sub- + lat. linea. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină linea. (DEX ’09)

SUBLIM II, sublimă (sublimi, sublime): adj., Care se caracterizează prin cel mai înalt grad de desăvârșire într-o ierarhie de valori; divin; înălțător. Muzică ~ă. Din fr. sublime. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sublime. (DEX ’09)

SUBÎMPĂRȚIRE, subîmpărțiri: substantiv feminin, 1) v. A SUBÎMPĂRȚI. 2) Parte căpătată prin divizarea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subdiviziune. Din sub și lat. impartire. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină impartire. (DEX ’09)

A SUBLIMA, sublimez 1. Vb. intranz. (despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă (evitând starea lichidă). 2. tranz. fig. sentimente, pasiuni) A ridica până la sublim. [Sil. su-bli-]. Din fr. sublimer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sublimer. (DEX ’09)