SET ~uri substantiv neutru, 1) Parte a unui meci de tenis, de volei etc., care durează până la realizarea unui anumit număr de puncte în favoarea unuia dintre participanți. 2) Garnitură de obiecte de același fel, având o anumită destinație. Din fr., engl. set. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză set. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sesizor
SESIZOR ~oare substantiv neutru, Organ al unui sistem tehnic menit să sesizeze anumite mărimi. Din fr. saisir + suf. ~or. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saisir. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sesizabil
SESIZABIL ~ă (~i, ~e) adj., Care poate fi sesizat; în stare de a fi sesizat; perceptibil. Din fr. saisissable. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saisissable. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sesiune
SESIUNE ~i substantiv feminin, 1) Perioadă în care au loc ședințele unui organ reprezentativ al puterii de stat, judiciar sau științific, unde se iau în discuție și se rezolvă probleme importante. 2): ~ de examene perioadă de examene în sistemul învățământului. [G.-D. sesiunii; Sil. -si-u-]. Din lat. sessio, ~onis, fr. session. Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: sesil
SESIL ~ă (~i, ~e) adj., (despre frunze, flori, fructe) Care nu are codiță. Din fr. sessile, lat. sessilis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sessile. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: servitute
SERVITUTE ~ți, substantiv feminin, Stare a celui aservit. Din lat. servitus, ~utis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină servitus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: servitor
SERVITOR ~oare ( ~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. Din lat. servitor, fr. serviteur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină servitor. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: service
SERVICE [pr.: servis] substantiv neutru, Stație de reparare a automobilelor sau a unor aparate. Cuv. engl. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: servilism
SERVILISM substantiv neutru, livr. 1) Atitudine a celui care este servil; slugărnicie. 2) Imitație oarbă, lipsită de originalitate. Din fr. servilisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză servilisme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: servil
SERVIL ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care manifestă umilință; lipsit de demnitate; slugarnic. 2) Care se conformează riguros unui model; lipsit de originalitate și inițiativă. 3) (despre traduceri) Care reproduce cu fidelitate forma originalului în detrimentul conținutului; lipsit de originalitate artistică. Din fr. servile, lat. servilis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză servile. (sursa DEX […]
