S

SIMȚITOR II ~oare (~ori, ~oare) adj. 1) Care simte; care vădește simțire. 2) Care reacționează ușor la acțiunea factorilor externi; sensibil. Fire ~oare. Din lat. sentire + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sentire. (sursa DEX ’09)

SIMȚIRE ~i substantiv feminin, 1) v. A SIMȚI. 2) Caracter sensibil; sensibilitate. 3) Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; simțământ. 4) Stare în care omul își dă seama de ceea ce se petrece în jur. Fără ~ fără cunoștință. A-și pierde ~ea (sau ~ile) a-și pierde cunoștința; a leșina. A-și veni în ~ (sau […]

SIMȚĂMÂNT simțăminte, substantiv neutru, Atitudine afectivă față de cineva sau ceva; sentiment. simțământ de frate. simțăminte de iubire. Din lat. sentire + suf. ~mânt. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sentire. (sursa DEX ’09)

SIMȚ ~uri substantiv neutru, 1) Însușire a organismului viu de a recepționa și de a prelucra excitanți externi sau interni sub formă de senzații conștiente. ◊ Organe de ~ organe care recepționează excitațiile din mediul exterior și interior. 2) Capacitate de a înțelege, de a prelucra real un lucru. ~ul responsabilității. ~ul măsurii. ~ul umorului. […]

SIMPTOM ~e substantiv neutru, 1) Fenomen care indică prezența unei boli. 2) fig. Indiciu al unei stări anormale. [Sil. simp-tom]. Din ngr. simptoma, lat. symptóma, germ. Symptom, fr. symptom. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă simptoma. (sursa DEX ’09)

SIMPOZION ~oane substantiv neutru, 1) Discuție asupra unei teme științifice sau literare, pe baza unor scurte expuneri în fața publicului. 2) (în antichitate) Continuare a unui banchet cu cântece, dansuri și discuții variate. [Sil. -zi-on; Acc. și simpozion], Din fr. symposion, germ. Symposion, ngr. Simpósion. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză symposion. (sursa DEX ’09)

SIMPLU ~ă (~i, ~e) 1) adj.  (în opoziție cu compus) Care este omogen prin compoziția sa. Substanțe ~e. ◊ Floare ~ă floare cu un singur rând de petale și de stamine. 2) (în opoziție cu complicat) Care poate fi înțeles de oricine; necomplicat; elementar. Problemă ~ă. 3) și adverbial Care este lipsit de artificii sau […]

SIMPLITATE substantiv feminin, 1) Caracter simplu. 2) Lipsă de artificialitate; originalitate. 3) Comportament simplu, lipsit de prefăcătorie. [G.-D. simplității]. Din fr. simple + suf. ~itate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză simple. (sursa DEX ’09)

SIMPLIST ~stă (~ști, ~ste) 1) adj. (despre raționamente) Care simplifică lucrurile în mod exagerat; bazat pe simplism. 2) (despre persoane) Care judecă în mod simplu; lipsit de subtilitate intelectuală. Din fr. simpliste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză simpliste. (sursa DEX ’09)

SIMPLISM substantiv neutru, 1) v. SIMPLITATE. 2) Tendință spre simplificare excesivă. 3) Nivel intelectual scăzut; mărginire intelectuală. Din fr. simplisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză simplisme. (sursa DEX ’09)