Cum se pronunță: a sincroniza

A SINCRONIZA~ez, vb. tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face să fie sincronic; a face să se producă sau să funcționeze în același timp. Din fr. synchronizer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synchronizer. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a simula

A SIMULA~ez 1. vb. tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciune; a afecta. ~ boala. ~ adevărul. 2) (despre lucruri) A fi numai în aparență. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. Din fr. simuler. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză simuler. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a simți

A SIMȚI simt, vb. tranz. 1) (excitanți interni sau externi) A percepe cu ajutorul simțurilor. ~ foame. ~ durere. ~ lipsa cuiva (sau a ceva) a suferi din cauza lipsei cuiva (sau a ceva). ~ nevoia a avea necesitatea. 2) A sesiza logic sau intuitiv ~ primejdia. Din lat. sentire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se sinchisi

A SE SINCHISImă ~esc, vb. intranz. (mai ales la forma negativă) A nu rămâne indiferent; a se neliniști; a se îngrijora. Nici nu se sinchisește. Din ngr. sinhízo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sinhízo. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se simți

A SE SIMȚImă simt, vb. intranz. 1) A fi conștient de starea sa fizică (pe baza propriilor simțuri). ~ vinovat. ~ stăpân. 2) A suporta o apăsare morală. Din lat. sentire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sentire. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sfătos

SFĂTOS ~oasă (~oși, ~oase) 1), adj. Care dă sfaturi. 2) Căruia îi place să stea la sfat; care vorbește cu tâlc. Din sl. subĕtu+ suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă subĕtu. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sfat

SFAT ~uri substantiv neutru, 1) Învățătură menită să călăuzească pe cineva în diferite situații; povață; îndrumare. A urma ~ul cuiva. A sta la ~ a sta de vorbă; a conversa. 2) înv. Organ colegial de conducere; consiliu. 3) pop. Conversație (de obicei) pe teme lipsite de importanță. Din sl. subĕtu, svétu. Etimologie: Cuvânt provenit din […]

Vezi cum se pronunță →