Cum se pronunță: senin II

SENIN II ~ă (~i, ~e) 1) (despre cer, timp etc.) adj., Care este fără nori; limpede. 2) fig. Care vădește liniște sufletească; calm; netulburat. Privire ~ă. Din lat. sarenus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sarenus. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: senilitate

SENILITATE substantiv feminin, Stare de slăbire a funcțiilor organice și intelectuale la bătrânețe. [G.-D. senilității]. Din fr. sénilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sénilité. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: senectute

SENECTUTE ~ți substantiv feminin, livr. Ultima perioadă în evoluția unei ființe, caracterizată prin slăbirea funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată. [G.-D. senectuții]. Din lat. senectus, ~utis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină senectus. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: senatorial

SENATORIAL ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care este caracteristic pentru senat; propriu senatului. 2) Care ține de senatori; propriu senatorilor. Din fr. sénatorial. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sénatorial. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: senat

SENAT ~e substantiv neutru,  1) (în Roma antică) Organ suprem al puterii de stat în timpul republicii. 2) (în unele țări) Camera superioară a parlamentului. 3): ~ universitar consiliu al profesorilor pe lângă rector. Din lat. senatus, fr. sénat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină senatus. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: senă

SENĂ substantiv feminin, Amestec de frunze și fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ și ca diuretic. Din turc. sena. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sena. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: semnificativ

SEMNIFICATIV ~ă (~i, ~e) 1) adj. Care exprimă cu claritate precisă; cu înțeles precis. 2) Care vorbește de la sine; plin de înțeles; grăitor; elocvent. 3) rar Care prezintă valoare; de anumită importanță; important; însemnat. Din fr. significatif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză significatif. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →