A SE SFĂRÂMA mă sfărâm, vb intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-și pierde integritatea, prefăcându-se în cioburi; a se sparge în bucăți. 2) fig. (despre persoane) A depune maximum de efort (pentru realizarea unei acțiuni); a se strădui din răsputeri. Din alb. thërrime. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză thërrime. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a se sfădi
A SE SFĂDI mă ~esc, vb. intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi. 2) A rupe relațiile de prietenie; a se certa. Din sl. suvada. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suvada. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serologic
SEROLOGIC ~că (~ci, ~ce)adj., Care ține de serologie; propriu serologiei. Din fr. sérologique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sérologique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serodiagnostic
SERODIAGNOSTIC ~ce substantiv neutru, Metodă de diagnosticare a unor boli, de obicei infecțioase, cu ajutorul unor reacții ale serului sangvin. Din fr. sérodiagnostic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sérodiagnostic. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serj
SERJ ~uri substantiv neutru, 1) Țesătură cu firele în diagonală, folosită, mai ales pentru căptușeală la haine. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. Din fr. serge. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză serge. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serologie
SEROLOGIE substantiv feminin, Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul serului sangvin. [G.-D. serologiei]. Din fr. sérologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sérologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: seniorie
SENIORIE substantiv feminin, ist. 1) Calitate de senior. 2) Domeniu al cărui stăpân este un senior. Din fr. seigneurie, it. Signoria. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză seigneurie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: senior I
SENIOR I ~i substantiv masculin, 1) (în evul mediu) Mare feudal, stăpân al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) (în unele țări europene; folosit și ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or]. Din fr. seigneur, it. signor, signore. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză seigneur. (sursa DEX […]
Cum se pronunță: senior II
SENIOR II ~i substantiv masculin, (în opoziție cu junior) 1) Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. 2) rar (pe lângă un nume de persoană) Tata în raport cu fiul. 3) fig. Persoana cea mai în vârstă dintr-o colectivitate. Din lat. senior. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină senior. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: seninătate
SENINĂTATE substantiv feminin, 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plină de liniște sufletească; mină calmă. [G.-D. seninătății]. Din la. sarenus + suf. ~ătate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sarenus. (sursa DEX ’09)
