S

SĂGETĂTOR II, săgetători, substantiv masculin, care înseamnă 1) Persoană care trage cu arcul; arcaș. 2) la sing. art. pop. Constelație din emisfera australă; arcașul. Zodia Săgetătorului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. Din lat. sagittare + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagittare. (DEX ’09)

SĂGETĂTOR I, săgetătoare, (~ori, ~oare) care înseamnă 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuțit. Din lat sagittare + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sagittare. (DEX ’09)

SĂGEATĂ, săgeți, substantiv feminin, care înseamnă 1) Vergea cu vârf ascuțit și cu două aripioare la capăt care se aruncă cu arcul.  Săgeata-apei – plantă acvatică cu frunze lanceolate și cu flori albe. 2) fig. Aluzie ironică sau răutăcioasă la adresa cuiva. 3) Indicator de direcție. [ G.-D. săgeții]. Din lat. sagitta. Sursa DEX 09. […]

SĂDITOR II, săditoare, substantiv neutru, care înseamnă Unealtă în formă de țăruș, cu care se fac gropițe la sădit; plantator. Din sl. saditia + suf. ~tor. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă saditi. (DEX ’09)

SĂDITOR I, săditoare (~ori, ~oare) adj., și substantiv Care sădește; care plantează. Din sl. saditi. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă saditi. (DEX ’09)

SĂ, conj. care înseamnă 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziții: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie să plec. Pare să fie om cumsecade. E cazul să începem lucrul. M-a rugat să-l vizitez. A ieșit să-l întâmpine. 3) (în locuțiuni conjuncționale) Până să. Numai să. Fără să.  Din […]

SAXOTROMBĂ, saxotrombe, substantiv feminin, care înseamnă Instrument muzical de suflat asemănător cornului, dar mai mare, confecționat din piele. Din fr. saxotromba Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxotromba. (DEX ’09)

SAXON II, saxonă, (~i, ~e) adj., care înseamnă Care aparține Saxoniei sau populației ei; din Saxonia. Din fr. saxon. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxon. (DEX ’09)

SAXON I, saxonă, (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, care înseamnă Persoană care face parte din populația de bază a Saxoniei sau este originară din Saxonia. Din fr. saxon. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxon. (DEX ’09)

SAXOFONIST, saxofoniști, substantiv masculin, care înseamnă Muzicant care cântă la saxofon. Din fr. saxophoniste. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză saxophoniste. (DEX ’09)