S

SĂRĂCIE, sărăcii, substantiv feminin, care înseamnă 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. Sărăcie lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-și vedea de sărăcie – a-și vedea de lucrul său (și a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) – sărăcia omului a) se spune atunci, când cineva pierde […]

SĂRĂCĂCIOS, sărăcăcioasă (~oși, ~oase) adj., care înseamnă 1) Care se caracterizează prin sărăcie. Cartier sărăcăcios. 2) (despre sol) Care are fertilitate redusă. 3) (despre persoane) Care are înfățișare de om sărac. 4) fig. (despre activitatea intelectuală) Care este lipsit de conținut și de valoare. Din sl. siraku + suf. ~ăcios. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt […]

SĂRĂCAN, sărăcană, (~i, ~e) și substantival fam., care înseamnă (despre persoane) v. SĂRAC. Sărăcan (sau arăcan) de mine (și de mine)! vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! Din sl. siraku + suf. ~an. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)

SĂRAT, sărată, (~ți, ~te) care înseamnă 1) v. A SĂRA și A SE SĂRA. 2) Care conține multe săruri. Lac sărat. 3) fig. (despre vorbe, glume) Care este spiritual, dar cam necuviincios. 4) fig. fam. (despre prețuri) Care este prea ridicat. Din lat. salare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salare. (DEX […]

SĂRAC, săracă, (~ci, ~ce) 1) adj. și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. La cel sărac nici boii nu trag – se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. 2) și fig. Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ținut […]

SĂPUNIERĂ, substantiv feminin, care înseamnă Cutie în care se ține săpunul de toaletă. [Sil. -ni-e-]. Din sapo + suf. ~ieră. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sapo. (DEX ’09)

SĂPUNEALĂ, săpuneli, substantiv feminin, care înseamnă 1) v. A SĂPUNI. A trage (cuiva) o săpuneală – a mustra aspru pe cineva. 2) Spumă obținută prin frecarea săpunului cu apă; clăbuc. Din lat. sapo + suf. ~ eală. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sapo. (DEX ’09)

SĂPUNĂRIE, substantiv feminin, care înseamnă 1) Fabrică sau atelier în care se face săpun. 2) Magazin în care se vinde săpun. 3) Sortiment de săpun. Din lat. sapo + suf. ~ arie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sapo. (DEX ’09)

SĂPUNĂRIȚĂ, săpunărițe, substantiv feminin, care înseamnă Plantă erbacee cu tulpina înaltă, erectă, cu flori albe și cu frunze alungite, a cărei rădăcină este folosită în scopuri industriale și medicinale. [G.-D. săpunariței; Var. săpunăriță] Din lat. sapo + suf. ~ ariță. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sapo. (DEX ’09)

SĂPUNAR, săpunari, substantiv masculin, care înseamnă Fabricant sau vânzător de săpun. Din lat. sapo + suf. ~ar. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sapo. (DEX ’09)