A SE SPĂLĂCI pers. 3 se ~ește, vb. intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi; a se șterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. Din lat. experlavare + suf. ~ăci. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină experlavare. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: spălătoreasă
SPĂLĂTOREASĂ ~ese, substantiv feminin, Muncitoare specializată în operații de spălare (mai ales a rufelor). Din lat. experlavare + suf. ~easă. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină experlavare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spălător II
SPĂLĂTOR II ~i substantiv masculin, Muncitor specializat în operații de spălare a unor materiale. Din lat. experlavare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină experlavare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfeștanie
SFEȘTANIE ~i substantiv feminin, Slujbă religioasă oficiată la cererea credincioșilor pentru a sfinți ceva (o casă, o fântână etc.). [G.-D. sfeștaniei; Sil. -ni-e]. Din sl. (o)svenštenije. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă (o)svenštenije. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfeșnicar
SFEȘNICAR ~e substantiv neutru, Suport pentru sfeșnice sub formă de măsuță specială. Din sl. svéštuiniku + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svéštuiniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfeșnic
SFEȘNIC ~ce substantiv neutru, reg. Suport pentru lumânări. Din sl. svéštuiniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svéštuiniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfert
SFERT ~uri substantiv neutru, Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; a patra parte din ceva; pătrime. Din sl. țetvrutu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă țetvrutu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serafim
SERAFIM ~i substantiv masculin, 1) (în creștinism) Rang superior în ierarhia îngerilor. 2) Steag bisericesc cu chipuri de îngeri, purtat la înmormântări. Din sl. serafimu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serafimu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serafic
SERAFIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care ține de serafimi; propriu serafimilor; îngeresc; angelic. 2) fig. Care este fără prihană; nevinovat; curat; pur; candid; cast. Din fr. séraphique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séraphique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: ser
SER ~uri, substantiv neutru, 1) Component lichid al sângelui. 2) Lichid preparat din sânge sau pe cale artificială și utilizat în scopuri terapeutice. ~ imun ser care conține anticorpi meniți să neutralizeze agenții patogeni, folosit pentru prevenirea unor boli infecțioase. ~ artificial (sau fiziologic) soluție salină diluată, asemănătoare cu plasma sangvină, folosită pentru dizolvarea unor […]
