SPEOLOG ~gă (~gi, ~ge) substantiv masculin și feminin, Specialist în speologie. [Sil. spe-o-]. Din fr. spéologue. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéologue. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: spențer
SPENȚER ~e substantiv neutru, înv. Haină scurtă, uneori fără mâneci, purtată, mai ales, de bărbați. Din germ. Spenzer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Spenzer. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spelcă
SPELCĂ ~ci substantiv feminin, pop. Obiect de sârmă, îndoit sub formă de U, care servește la prinderea părului; ac de păr; agrafă. Din ucr. špyl’ka. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană špyl’ka. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: speculativ
SPECULATIV ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care ține de speculațiile filozofice; bazat pe speculații filozofice. 2) Care se bazează numai pe considerații teoretice fără legătură cu practica. Din fr. spéculatif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéculatif. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: speculație
SPECULAȚIE ~i substantiv feminin, 1) Tranzacții de bursă pentru obținerea de mari câștiguri. 2) Teoretizare abstractă care nu ține cont de practică. [G.-D. speculației; Sil. -ți-e] Din fr. spéculation, lat. speculatia, ~onis, germ. Spekulation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéculation. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: speculant
SPECULANT ~tă (~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Persoană care speculează. Din germ. Spekulant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Spekulant. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: speculă
SPECULĂ ~e substantiv feminin, Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piață. [G.-D. speculei] Din fr. speculer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză speculer. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: a speti
A SPETI~esc tranz. A face să se spetească. Din lat. spatha. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spatha. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a speria
A SPERIAsperii, vb. tranz. A face să se sperie. ~ lumea. ◊ ~ cuiva somnul a alunga cuiva somnul. ~ lupul cu pielea oii a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. [Sil. -ri-a]. Din lat. espavorare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină espavorare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a spera
A SPERAsper 1., vb. tranz. A aștepta cu încredere (mai mult sau mai puțin fermă). 2. intranz. A crede că o dorință sau o acțiune se va înfăptui; a trage nădejde; a nădăjdui. Din lat., it. sperare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sperare. (sursa DEX ’09)
