STATICĂ substantiv feminin, Ramură a fizicii care are drept obiect de studiu echilibrul sistemelor de forțe. ◊ ~a lichidelor hidrostatică. ~a gazelor aerostatică. Din fr. statique, germ. Statik, statisch. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză statique. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: static
STATIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care ține de statică; propriu staticii. 2) Care se raportează la echilibrul de forțe; în stare de nemișcare. 3) Care este lipsit de evoluție; fără mișcare. Din fr. statique, germ. Statik, statisch. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză statique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: statalitate
STATALITATE substantiv feminin, Caracter statal. Din it. statale + suf. ~itate. Etimologie: Cuvânt provenit din italiană statale. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: statal
STATAL ~ă (~i, ~e) adj., Care este caracteristic pentru stat; propriu statului. Întreprindere ~ă. Din it. statale. Etimologie: Cuvânt provenit din italiană statale. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: staccato I
STACCATO I adv. muz. În mod sacadat. Din it. staccato. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană staccato. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: staccato II
STACCATO II substantiv neutru, Bucată muzicală, executată în mod sacadat. [Sil. sta-ca-] Din it. staccato. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană staccato. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sprijinitor
SPRIJINITOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și substantival 1) (despre elemente de construcție) Care sprijină; susținător. 2) fig. (despre persoane) Care servește drept sprijin; susținător. Din sl. suprenženu + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suprenženu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sprijin
SPRIJIN ~e substantiv neutru, 1) Obiect de care se ține cineva sau ceva ca să nu cadă; reazem. ◊ Punct de ~ loc care servește drept sprijin. 2) fig. Susținere materială sau morală; ajutor; reazem. Din sl. suprenženu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suprenženu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spre
SPREprep. 1) (exprimă un raport spațial, indicând direcția) În direcția; către; înspre; asupra. A plecat spre oraș. 2) (exprimă un raport temporal, indicând apropierea de un anumit moment) Către; aproape de; pe la; asupra. A venit spre seară. 3) (exprimă un raport final) Pentru; în vederea. A venit spre a se convinge. 4) (exprimă un […]
Cum se pronunță: sprâncenat
SPRÂNCENAT ~tă (~ți, ~te), adj. Care are sprâncene mari și dese (mai ales negre). Din lat. supercina + suf. ~at. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină supercina. (sursa DEX ’09)
