S

SPOVEDANIE ~i substantiv feminin, 1) Ritual creștin constând în mărturisirea păcatelor spre a obține iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gând ascuns; confidență; confesiune; destăinuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e]. Din sl. ispovĕdanije. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă ispovĕdanije. (sursa DEX ’09)

A STĂRUI stărui vb. intranz. 1) A da dovadă de insistență; a insista. 2) A păstra statornicie (în acțiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeași poziție; a persista; a persevera; a insista. 3) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a persista; a dura. Din lat. stare + suf. ~ui. […]

A STĂROSTI~esc 1. Vb. tranz., (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. Din pol., ucr. starosta. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză starosta. (sursa DEX ’09)

A SPOVEDI~esc, vb. tranz. (credincioși creștini) A supune ritualului de spovedanie. Din sl. ispovĕdati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă ispovĕdati. (sursa DEX ’09)

STAȚIE ~i substantiv feminin, 1) Punct de staționare a vehiculelor special amenajat pe o cale de comunicație, destinat urcării și coborârii călătorilor sau încărcării și descărcării mărfurilor. 2) Loc special amenajat în orașe, unde staționează transportul în comun pentru urcarea și coborârea pasagerilor. 3) Centru înzestrat cu un ansamblu de instalații, având diferite scopuri. ~ […]

STATURĂ ~i substantiv feminin, (la om) 1) Înălțime a corpului; talie. Înalt de ~. Mic de ~. ◊ În toată ~a în toată înălțimea. 2) Configurație a corpului; siluetă. [G.-D. staturii]. Din lat. statura, fr. stature. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină statura. (sursa DEX ’09)

STATU-QUO[pr.: statu-cvo] substantive neutru, Situație existentă sau care a existat la un moment dat, în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. Cuv. lat. Etimologie: Cuvânt latin. (sursa DEX ’09)

STATUIE statui substantiv feminin, Sculptură care reprezintă în întregime un om sau o altă ființă (reală sau imaginară). ~ de bronz. ~ ecvestră. ◊ Ca o ~ a) neclintit; înmărmurit; b) rece; impasibil. A ridica cuiva o ~ a) a fi cuiva profund recunoscător; b) a preamări pe cineva în mod exagerat. [G.-D. statuii; Sil. […]

STATUETĂ ~e substantiv feminin, Statuie mică, servind, mai ales, la împodobirea interioarelor. [Sil. -tu-e-]. Din fr. statuette. Etimologie: Cuvânt provenit din franceză statuette. (sursa DEX ’09)

STATUAR ~ă (~i, ~e) 1)  adj., Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ține de statui; propriu statuilor. Marmură ~ă. [Sil. -tu-ar]. Din fr. statuaire, lat. statuarius Etimologie: Cuvânt provenit din franceză statuaire. (sursa DEX ’09)