U

UNGUREANCĂ, ungurence, substantiv feminin: (pop.) Femeie care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ungurean + suf. -că (DEX ’09).

UNGUREAN, ungureni, substantiv masculin 1. (pop.) ungur; 2. (înv.) Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Transilvaniei; din Transilvania. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ardelean, transilvănean (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: ungur + suf. -ean (DEX ’09).

UNGUR, unguri, substantiv masculin: Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria. Sursa: DEX ’09 Sinonime: maghiar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: ongrinu (DEX ’09).

UNGUENT, substantiv neutru: (livr.) Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanţe grase şi elemente active; cremă cu proprietăţi curative sau cosmetice; unsoare; alifie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: unguentum (DEX ’09).

UNGHIULAR, -Ă, unghiulari, -e, adjectiv: Care are formă de unghi; care formează un unghi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (geom.) angular, (rar) angulos, colțuros (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din unghi (DEX ’09).

UNGHINAL, -Ă, unghinali, -e, adjectiv: (rar) Care ţine de unghie; propriu unghiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: unguinal (DEX ’09).

UNGHIE, unghii, substantiv feminin 1. (la om) Placă cornoasă subţire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor; 2. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. Sursa: DEX ’09, dexonline Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ungla (DEX ’09).

UNGHI, unghiuri, substantiv neutru 1. Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct; 2. Loc unde se întretaie două laturi sau două suprafețe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: angulus (DEX ’09).

UNGHER, unghere, substantiv neutru 1. Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereţi formând un unghi; colţ; 2. Loc retras, ascuns. Sursa: DEX ’09 Sinonime: colț, cotlon, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. și Transilv.) ungheț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: anglareus (DEX ’09).

UNGĂTOR, -OARE, ungători, -oare, substantiv masculin și feminin: Muncitor specializat în operaţiile de ungere a pieselor unui mecanism. Sursa: DEX ’09 Sinonime: gresor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a unge + suf. -ător (DEX ’09).