U

UBICVIST, ubicviști, substantiv masculin: Persoană care face impresia că se află concomitent în toate locurile; om care se caracterizează prin ubicuitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ubiquiste (DEX ’09).

UI, interjecție 1. (se foloseşte pentru a exprima durere, necaz, mirare, surprindere) Vai! Of!; 2. se foloseşte, repetat, pentru a însoţi o chiuitură în timpul jocului, la nunţi etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: onomatopee (DEX ’09).

UGER, ugere, substantiv neutri: (la femelele unor animale mamifere) Organ care secretă laptele. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) mamelă, țâță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: uber, -eris (DEX ’09).

UED, ueduri, substantiv neutru: (în pustiurile Africii de Nord şi în cele din Orientul Mijlociu) Vale largă prin care se scurg apele de ploaie torenţială sau unele ape curgătoare nepermanente. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: oued (DEX ’09).

UBICUITATE, substantiv feminin (livr.) 1. Caracter ubicuu; 2. (despre divinităţi) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în acelaşi timp. Sursa: DEX ’09 Sinonime: omniprezență (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ubiquité (DEX ’09).

A UMBLA, umblă, verb: reg. (despre borş, vin etc.) A se afla în proces de transformare sub acţiunea fermenţilor; a fierbe; a fermenta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ambulare (DEX ’09).

A UMBLA, umblu, verb 1. A se deplasa dintr-un loc în altul (pe jos, călare sau cu un vehicul); a merge; 2. A străbate (ca drumeț) un loc; a merge din loc în loc; 3. pop. (Despre mijloace de locomoție) A circula pe o cale de comunicație; a parcurge un traseu; 4. A se purta […]

UMPLUTURĂ, umpluturi, substantiv feminin 1. Material care serveşte pentru a umple ceva (un spaţiu, un recipient etc.); 2. Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil; 3. (fig.) Adaos de valoare secundară care completează un gol (într-o operă literară, ştiinţifică, într-un spectacol etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: încărcătură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a umple + […]

UMORIST, -Ă, umoriști, -ste, substantiv masculin și feminin 1. Autor de creaţii umoristice; 2. Persoană cu umor; om glumeţ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humoriste (DEX ’09).

UMORISTIC, -Ă, umoristici, -ce, adjectiv 1. Care conţine sau exprimă umor; plin de umor; 2. Care ţine de genul comic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: hazliu, vesel (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humoristique (DEX ’09).