U

URCUȘ, urcușuri, substantiv neutru: Teren care urcă (unind două puncte situate la latitudini diferite); loc în pantă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: suiș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) urca + suf. -uş (DEX ’09).

URCIOR, urcioare, substantiv neutru 1. Vas de lut cu toartă, înalt şi lunguieţ, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se ţin diferite lichide; 2. Conţinutul unui astfel de vas. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) canceu, (înv.) ciutură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: urceolus (DEX ’09).

URCIOR, urcioare, substantiv neutru: Inflamaţie acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) (reg.) minegoci (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: hordeolus (DEX ’09).

URCĂTOR, -OARE, urcători, -oare, adjectiv: (mai ales despre plante) Care se urcă; care creşte în sus; suitor; căţărător; volubil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agățător, ascendent (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) urca + suf. -ător (DEX ’09).

URBE, urbe, substantiv feminin 1. (fam.) Localitate de proporţii mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural şi politic; 2. Populaţie a unei astfel de localităţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: oraș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: urbs, -is (DEX ’09).

A URDINA, urdin, verb (înv.) 1. A face acelaşi drum de nenumărate ori; a merge des la cineva sau undeva; 2. A avea diaree. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) (reg.) a trepăda (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ordinare (DEX ’09).

A URCA, urc, verb 1. fig. (despre persoane) A fi mereu în ascensiune; a sui; a avansa; 2. (despre parametri fizici şi aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui; 3. (despre căi de comunicaţie) A urma o pantă ascendentă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: oricare […]

A SE URCA, mă urc, verb 1. A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se înălţa în sus; a se sui; 2. A se ridica (până la o înălțime oarecare); a se înălța (în văzduh); 3. (Despre temperatură, presiune atmosferică; prin extensiune despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai […]

URBANIZARE, urbanizări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) urbaniza; 2. Proces istoric de creştere a oraşelor şi a rolului lor în dezvoltarea societăţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: orășenizare, (rar) citadinizare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) urbaniza (DEX ’09).

URBANITATE, substantiv feminin: Comportate civilizată. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cuviință, decență, politețe, respect (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urbanité; limba latină: urbanitas, -atis (DEX ’09).