VRĂJITORIE, vrăjitorii, substantiv feminin 1. Totalitate a mijloacelor care se crede că pot transforma în mod miraculos realitatea; fermecătorie; 2. Ocupaţia de vrăjitor; fermecătorie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjitor + suf. -ie (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vrăjitoresc
VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adjectiv: Care este caracteristic pentru vrăjitori; propriu vrăjitorilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjitor + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăjitor
VRĂJITOR, -OARE, vrăjitori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care vrăjeşte; om care face vrăji; mag. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vrăji + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăbioi
VRĂBIOI, vrăbioi, substantiv masculin: Bărbătuşul vrabiei; vrăbete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrabie + suf. -oi (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăbioară
VRĂBIOARĂ, vrăbioare, substantiv feminin: (diminuitiv de la vrabie) 1. Pui de vrabie; 2. Bucată de carne de vită (fără oase) din care se prepară, în special, friptură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrabie + suf. -oară (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăbier
VRĂBIER, vrăbieri, substantiv masculin 1. Persoană care prinde vrăbii; 2. (depr.) Vânător neiscusit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrabie + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăbete
VRĂBETE, vrăbeți, substantiv masculin: (reg.) Bărbătuşul vrabiei; vrăbioi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: vrabec; limba sârbă: vrabac (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrană
VRANĂ, vrane, substantiv feminin 1. Gaură mică la butoaiele înfundate, prin care se toarnă sau se scurge vinul; 2. Dopul cu care se astupă această gaură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: vrana (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrajbă
VRAJBĂ, vrajbe, substantiv feminin: Atitudine duşmănoasă; vrăjmăşie; ură; ostilitate; duşmănie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vražida (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrajă
VRAJĂ, vrăji, substantiv feminin 1. Procedeu căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec; 2. (fig.) Totalitate de calităţi ce trezesc admiraţie; farmec; fascinaţie; miraj. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: vražă (DEX ’09).
