A VUI, vuiește, verb 1. (despre vânt, vifor) A produce un zgomot şuierător şi prelung; a urla; a vâjâi; 2. (despre mulţimi de oameni) A face zarvă; a vocifera; 3. (despre spaţii) A se umple de sunete puternice şi prelungi; a răsuna. Sursa: DEX ’09 Etimologie: formație onomatopeică (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: a vremui
A VREMUI, vremuiește, verb: (pop.) 1. A fi vreme rea (de obicei cu vijelie); 2. (despre perioade de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece; a curge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vreme + suf. -ui (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrednicie
VREDNICIE, vrednicii, substantiv feminin 1. Caracter vrednic; pricepere şi îndemânare la lucru; 2. Stare de om vrednic; 3. (înv.) Treaptă într-o ierahie; rang. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrednic + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrednic
VREDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adjectiv 1. Care vădeşte demnitate; cu demnitate; destoinic; demn; 2. Care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală; 3. Care munceşte mult şi cu folos; harnic; muncitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vrądinu (DEX ’09).
Cum se pronunță: vreasc
VREASC, vreascuri, substantiv neutru: Creangă subţire şi uscată, căzută din copac; uscătură; dărâmătură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: hvrastu (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăjmășie
VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, substantiv feminin: Atitudine de vrăjmaş; duşmănie; vrajbă; ostilitate; ură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjmaş + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăjmășește
VRĂJMĂȘEȘTE, adverb: (înv.) În felul vrăjmaşilor; cum obişnuiesc vrăjmaşii; ca vrăjmaşii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjmaş + suf. -eşte (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăjmășesc
VRĂJMĂȘESC, -EASCĂ, vrăjmășești, adjectiv: (rar) Care este caracteristic pentru vrăjmaşi; propriu văjmaşilor; duşmănesc; inamic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vrăjmaş + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăjmaș II
VRĂJMAȘ, -Ă, vrăjmași, -e, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care urăşte pe cineva şi caută să-şi facă rău; duşman; 2. Fiecare dintre părţile beligerante implicate într-un conflict armat; duşman; inamic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vrajbă (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrăjmaș I
VRĂJMAȘ, -Ă, vrăjmași, -e, adjectiv 1. Care manifestă duşmănie; care are o atitudine răuvoitoare; duşmănos; ostil; 2. (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vrajbă (DEX ’09).
