V

VOLTAJ, voltaje, substantiv neutru 1. Tensiune electrică exprimată în volţi; 2. Numărul de volţi necesar pentru funcţionarea normală a unui aparat electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltage (DEX ’09).

VOLTAIC, -Ă, voltaici, -ce, adjectiv: Care ţine de pilele electrice inventate de Volta; propriu pilelor electrice ale lui Volta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltaique (DEX ’09).

VOLT, volți, substantiv masculin: (fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forţei electromotoare, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvoltă o putere de un watt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volt (DEX ’09).

VOLOC, voloace, substantiv neutru: Unealtă de pescuit, folosită în ape puţin adânci, constând dintr-o plasă întinsă pe un suport de lemn, care este trasă prin apă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: volok (DEX ’09).

VOLNICIE, substantiv feminin (înv.) 1. Stare de om volnic; libertate; 2. (jur.) Act prin care se acordă o permisiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: volnic + suf. -ie (DEX ’09).

VOLNICEȘTE, adverb: (înv.) În mod voluntar; de bună voie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: volnic + suf. -eşte (DEX ’09).

VOLNIC, -Ă, volnici, -ce, adjectiv: (înv.) Care poate acţiona după voia sa; liber în acţiuni; slobod; independent; autonom. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: volinu (DEX ’09).

VOLIȚIONAL, -Ă, voliționali, -le, adjectiv: Care ţine de voinţă; determinat de voinţă; volitiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volitionnel (DEX ’09).

VOLITIV, -Ă, volitivi, -e, adjectiv: Care ţine de voinţă; determinat de voinţă; propriu voinţei; voliţional. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volitif (DEX ’09).

VOLINTIRESC, -EASCĂ, volintirești, adjectiv: (înv.) Care este caracteristic pentru volintiri; de volintir. Sursa: DEX ’09 Etimologie: volintir + suf. -esc (DEX ’09).