V

VOLATIL, -Ă, volatili, -e, adjectiv: (despre lichide) Care trece cu uşurinţă în stare de vapori la temperatura obişnuită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volatil (DEX ’09).

VOLAPÜK [pr.: volapiúc], substantiv neutru: Limbă artificială cu caracter internaţional. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Volapük; limba franceză: volapük (DEX ’09).

VOLANT, volanți, substantiv masculin 1. Roată cu jantă masivă care se fixează pe arborele unei maşini pentru a-i uniformiza turaţia; 2. Piesă complexă a unei maşini bătătoare, folosită la scărmănarea bumbacului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volant (DEX ’09).

VOLANT, -Ă, volanți, -te, adjectiv 1. Care se deplasează dintr-un loc în altul (în funcţie de necesităţi); caracterizat prin mobilitate; 2. Care durează puţin timp; de scurtă durată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volant (DEX ’09).

VOITOR, -OARE, voitori, -oare, adjectiv: Care voieşte; care are o dorinţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a voi + suf. -tor (DEX ’09).

VOIT, voiți, substantiv masculin: (înv., reg.) Județ. Sursa: DEX ’09

VOIT, -Ă, voiți, -te, adjectiv: Care este realizat cu voinţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a voi (DEX ’09).

A VOLTIJA, voltijez, verb: (animale de călărie) A încăleca din fugă, fără ajutorul scărilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voltiger (DEX ’09).

A VOLNICI, volnicesc, verb: (înv.) A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi; a împuternici. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din volnic (DEX ’09).

A SE VOLATILIZA, se volatilizează, verb 1. (despre lichide) A deveni volatil; a căpăta proprietăţi volatile; 2. (fig.) A se face nevăzut; a dispărea fără urmă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: volatiliser (DEX ’09).