VĂTĂȘIE, vătășii, substantiv feminin. 1) Funcţie de vătaf. 2) Persoană care deţinea această funcţie. 3) Durata executării acestei funcţii. Sursă: DEX 09 Etimologie: vătaf + suf. ~ie (DEX 09)
V
Cum se pronunță: vântoasă
VÂNTOASĂ, vântoase, substantiv feminin. 1) Vânt puternic însoţit uneori de ploaie,de grindină (cu descărcări electrice); vântoaică; furtună; vilejie .2) pl. pop. Fiinţă imaginară, având aspect de fată frumoasă îmbrăcată în alb, ce apare numai noaptea şi face rău, în special bărbaţilor; iele; şio Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~oasă (DEX 09)
Cum se pronunță: vânătorește
VÂNĂTOREŞTE, adverb. În felul vânătorilor; cum obişnuiesc vânătorii; ca vânătorii. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânător + suf. ~eşte (DEX 09)
Cum se pronunță: vâlvoare
VÂLVOARE, vâlvori, substantiv feminin. 1) Foc mare, cu văpăi; vâlvătaie; pălălaie. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană. 3) fig. Pericol mare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vâlvă (DEX 09)
Cum se pronunță: vâlnic
VÂLNIC, vâlnice, substantiv neutru. 1) Fotă în formă de fustă despicată în faţă; specifică portului popular oltenesc. 2) Pânză ţărănească subţire. 3) Basma făcută din astfel de pânză. Sursă: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară vulnjanik (DEX 09)
Cum se pronunță: vâlcea
VÂLCEA, vâlcele, substantiv feminin, Vale mică, îngustă, cu fundul aproape plat. [Art. vâlceaua; G.-D. vâlcelei; Var. vâlcică] Sursă: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină vallicella (DEX 09)
Cum se pronunță: vâjâitor
VÂJÂITOR, vâjâitoare (~óri, ~oáre), adjectiv. Care vâjâie; cu proprietatea de a vâjâi/ [Sil. -jâ-i-] Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a vâjâi + suf. ~tor (DEX 09)
Cum se pronunță: vâjâitoare
VÂJÂITOARE, vâjâitori, substantiv feminin. Fâşie de hârtie aplicată în partea de sus a zmeului de hârtie, care vâjâie când acesta se ridică; zbâr-nâitoare. Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a vâjâi + suf. ~toare (DEX 09)
Cum se pronunță: vâjâit
VÂJÂIT, vâjâituri, substantiv neutru. 1) v. A VÂJÂI. 2) Sunet caracteristic, produs de un obiect sau de o insectă care vâjâie. Sursă: DEX 09 Etimologie: verbul a vâjâi (DEX 09)
Cum se pronunță: vâj
VÂJ, interjecție. (Se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de vânt, de curgerea năvalnică a unui lichid, de un corp care străbate cu viteză aerul). Sursă: DEX 09 Etimologie: Onomatopee (DEX 09)
