V

VĂTĂMAN, vătămani, substantiv masculin. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. Sursa: DEX ’09 Etimologie:  Cuvânt provenit din pol. wataman, ucr. vataman (DEX ’09)

VĂTĂMATOARE, vătămători, substantiv feminin. Plantă erbacee de munte cu flori galbene-aurii si cu fructul o păstaie, fiind folosită ca nutret și ca plantă medicinală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vătăma + suf. ~toare (DEX ’09)

VĂTAF, vătafi, substantiv masculin. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoana având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil.2) (la curtea unui demni-tar) Con-ducător al curtenilor și slujitorilor.3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de coli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Origine necunoscută.

VĂRZĂRIE, vărzării, substantiv feminin. Suprafață de teren plantată, de obicei, cu varză. [G.-D. vărză-riei] Sursa: DEX ’09 Etimologie: varză + suf. ~ărie (DEX ’09)

VĂRZARE, vărzări, substantiv feminin. Placintă cu umplutură de legume sau de fructe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: varză + suf. ~are (DEX ’09)

VĂRZAR, vărzari, substantiv masculin, Cultivator de varză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: varză + suf. ~ar (DEX ’09)

VĂRUIALĂ, văruieli, substantiv feminin, 1) v. A VĂRUI. 2) Strat de var aplicat pe suprafața pereților și a tavanului. [G.-D. văruielii] Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vărui + suf. ~ui (DEX ’09)

VĂRSATURĂ, vărsaturi. substantiv feminin. 1) v. A VĂRSA.2) Ceea ce a fost vomitat.3) Loc unde se adună apa după o revărsare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v.a (se) vărsa + suf. ~tură (DEX ’09)  

VĂRSĂTORI ~oare (~ori, ~oare) adjectiv, Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) varsa (DEX ’09)