V

VÂNJOŞIE, vânjoșii, substantiv feminin. Caracter vânjos; vigoare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânjos + suf. ~ie (DEX 09)

VÂNJOS, vânjoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. Care are vânj; viguros; puternic. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânj + suf. ~os (DEX 09)

VÂNJ, vânjuri, substantiv neutru. Forţă fizică; vigoare. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavonă važe, vonzu (DEX 09)  

VÂNJ, VÂNJI, substantiv masculin. Varietate de ulm, având frunzele ovale şi florile de culoare verzuie sau roşiatică; velniş. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavă važe, vonzu (DEX 09)

VÂNĂTORIE, vânătorii, substantiv feminin. 1) v. VÂNĂTOARE . 2) Ocupaţia de vânător. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânător + suf. ~ie (DEX 09)

VÂNĂTORESC, vânătorească (~eşti), adjectiv. Care este caracteristic pentru vânători; propriu vânătorilor. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânător + suf. ~esc (DEX 09)

VÂNĂTOR, vânători, substantiv masculin. 1) Persoană care vâneză; om care practică vânătoarea0. 2) fig. Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preţ. 3) înv. Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestraşi şi călăraşi. • ~ de munte infanterist. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venatoren (DEX 09)

VÂNĂTOARE, vânători, substantiv feminin. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. [G.-D. vânătorii] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. venatoria (DEX 09)

VÂNĂTĂ, vinete, substantiv feminin. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă. 2) Fructul acestei plante; pătlăgică vânătă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânăt (DEX 09)

VÂNĂTAIE, vânătăi, substantiv feminin. Pată vânătă ce apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. [G.-D. vânătăii] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânăt + suf. ~aie (DEX 09)