V

VÂNTURĂTOARE, vânturători, substantiv feminin. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~oare (DEX 09)

VÂNTURATIC, vânturatică (~ci, ~ce), adjectiv. Care îşi schimbă uşor convingerile; nestatornic Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a vântura + suf. ~atic (DEX 09)  

A VÂNTURA, vântur,  verb tranzitiv. 1) (cereale) A trece prin vânturătoare. 2) fig. A face să se împrăştie, să se spulbere. A-i ~ pe năvălitori. 3) (moarea) A scoate din vas şi a turna la loc de câteva ori la rând; a pritoci. 4) A mişca într-o parte şi în alta; a agita. ~ căciulile în […]

A VÂNTUI, vântui, verb intranzitiv. pop. (despre vânt) A sufla cu putere. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~ui (DEX 09)

VÂNTREA, vântrele, substantiv feminin. Pânză de corabie. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavonă vetrilo (DEX 09)

VÂNTOS, vântoasă (~oşi, ~oase), adjectiv. (despre timp) Care se caracterizează prin prezenţa vântului; cu vânt. Noapte ~oasă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~os (DEX 09)

VÂNTOAICĂ, vântoaice, substantiv feminin. 1) Vânt puternic însoţit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice); vântoasă; furtună; vijelie. 2) (în basme şi superstiţii) Duh rău care dezlănţuie vânturile puternice. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~oaică (DEX 09)

VÂNTEŞ, vânteșă (~i, ~e), adjectiv. Care se mişcă ca vântul; foarte repede. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vânt + suf. ~eş (DEX 09)

VÂNT, vânturi, substantiv neutru. 1) Mişcare naturală a maselor de aer, provocată de diferenţa de temperatură şi presiune atmosferică dintre două regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazăzi. • A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din […]