V

Văcărit: Substantiv, gen neutru. 1) (mai ales în Moldova medie-vală) Dare pentru vite (plătită în bani). Sursa: DEX ’09.

Văcsuitor, văcsuitori: Substantiv, gen masculin. 1) Persoană care se ocupă cu văcsuirea încălţămintei; lustragiu. Sursa: DEX ’09.

Vădan, vădană: Adjectiv. 1) pop. (despre persoane) Care şi-au pierdut (prin moarte) soţul sau soţia şi nu s-a mai recăsă-torit; văduv. Sursa: DEX ’09.

Vădănie, vădănii: Substantiv, gen feminin. 1) Stare de vădan.2) Durata acestei stări; văduvie. Sursa: DEX ’09.

A vădi: Verb. 1) A scoate la iveală; a remarca; a releva; a decela; a evidenţia.2) (persoane) A arăta aşa cum este; a da pe faţă; a da de gol; a trăda; a destăinui. Sursa: DEX ’09. Etimologie:   Cuvânt provenit din limba slavă: vaditi

Vădit: Adverb. 1) Cu claritate; limpede.

Vădit, vădită: Adjectiv. 1) Care se vede din-tr-o dată; care se observă la prima vedere; evident. Sursa: DEX ’09.

Văcălie, văcălii: Substantiv, gen feminin. 1) Marginea de lemn ori de tinichea a sitei sau a ciurului.2) Nume dat unor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenţă lemnoasă, care cresc pe trun-chiurile arborilor. [G.-D. văcăliei]. Sursa: DEX ’09. Etimologie:   Cuvânt provenit din limba slovacă: vieko

Văcar, văcari: Substantiv, gen masculin. 1) Lucrător care paşte şi îngrijeşte vacile. • A se supăra ca ~ul pe sat a se supăra fără nici un motiv. Sursa: DEX ’09. Etimologie:   Cuvânt provenit din limba latină: vaccarius