Vapori: substantiv, gen masculin. 1) pl. Substanţă care se află în stare gazoasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vapor
V
Cum se pronunță: vaporean
Vaporean, vaporuni: substantiv, gen masculin. 1) Persoană care face parte din echipajul unei nave comerciale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vapor
Cum se pronunță: vapor
Vapor, vapoare: substantiv, gen neutru. 1) Navă propulsată de un motor, care efectuează transportul maritim. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vapor
Cum se pronunță: vanitos
Vanitos, vanitoasă: adjectiv. 1) şi substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufaş; infatuat. 2) (despre mani-festări ale oamenilor) Care denotă vanitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vaniteux
Cum se pronunță: vanitate
Vanitate, vanități: substantiv, gen feminin. 1) Atitudine de înfumurare sfidătoare şi dispreţuitoare; trufie; infatuitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vanitas, ~atis
Cum se pronunță: vanilină
Vanilină: substantiv, gen feminin. 1) Substanţă cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică şi folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vanilline
Cum se pronunță: vanilie
Vanilie, vanilii: substantiv, gen feminin. 1) Plantă tropicală erbacee cu tulpina agăţătoare şi fructe cărnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: vaniglia
Cum se pronunță: vanilat
Vanilat, vanilată: adjectiv. 1) Care este aromatizat cu vanilie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vanillé
Cum se pronunță: vandalism
Vandalism,vandalisme: substantiv, gen neutru. 1) Faptă de vandal; distrugere a bunurilor şi a valorilor culturale ale unui popor. 2) Comportare de vandal; barbarie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vandalisme
Cum se pronunță: vandal
Vandal, vandali: substantiv, gen masculin, adjectiv. 1) la pl. ist. Grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe ţărmurile Mării Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruţare valorile culturale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt […]
