ZARZĂR, zarzări: substantin, gen masculin, care înseamnă: Pom fructifer asemănător cu caisul, dar cu fructe mai mici, puţin acre şi cu sâmburi amari. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvântul provine de la termenul: zarzără (DEX’09 ).
Z
cum se pronunță: ZAVERGIU
ZAVERGIU, zavergii: substantiv, gen masculin, care înseamnă: 1) ist. Participant la zaveră.2) fig. Persoană care ia parte la o rebeliune; răzvrătit; rebel. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din termenul: zaveră și sufixul ~giu (DEX’09).
cum se pronunță: ZAVISTIE
ZAVISTIE, zavistii: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Sentiment de nemulţumire egoistă provocat de situaţia în societate sau de realizările cuiva; invidie; pizmă.2) Atitudine duşmănoasă; duşmănie; ură; vrăjmăşie; ostilitate. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zavistije (DEX’09).
cum se pronunță: ZAVISTNIC
ZAVISTNIC, zavistnică: adjectiv, care înseamnă: 1) Care manifestă zavistie; pizmaş; invidios.2) Care acţionează cu zavistie; care face intrigi. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: . zavistinicu (DEX’09).
cum se pronunță: A ZAVISTUI
A ZAVISTUI: verb, care înseamnă : 1. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie : Cuvânt provenit din limba slavă: zavistovati (DEX’09 ).
cum se pronunță: ZAVRAGIU
ZAVRAGIU, zavragii: substantiv, gen masculin, care înseamnă: 1) înv. Ţigan nomad; şătrar.2) fig. Persoană căreia îi plac scandalurile; scandalagiu. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Sursă necunoscută.
cum se pronunță: ZĂBALĂ
ZĂBALĂ, zăbale: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Piesă constând din două bare metalice, unite flexibil între ele şi fixate în partea de jos a căpăstrului, care se introduce în gura calului pentru a-l putea struni ori conduce.2) la pl. Bubuliţe molipsitoare, care apar, mai ales la copii, în colturile gurii. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: […]
cum se pronunță: ZĂBAVĂ
ZĂBAVĂ, zăbave: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Lipsă de repeziciune; încetineală; tărăgănare. • Fără ~ fără întârziere.2) Interval de linişte între două perioade de activitate intensă; răgaz.3) Folosire plăcută a timpului; distracţie; petrecere. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: zabava (DEX’09).
cum se pronunță: ZĂBAVNIC
ZĂBAVNIC, zăbavnică: adjectiv, care înseamnă: Care manifestă zăbavă; care zăboveşte; zăbovitor; tărăgănător. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie : Cuvânt provenit din limba slavă: zabavinu (DEX’09).
cum se pronunță: ZĂBĂLOS
ZĂBĂLOS, zăbăloasă: adjectiv, care înseamnă: 1) Care are zăbale la gură.2) Care este cu gura murdară (de parcă ar avea zăbale). Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din termenul zăbală, căruia i se adaugă sufixul ~os (DEX’09).
