Z

ZĂBĂUC, zăbăucă: adjectiv, care înseamnă: Care este buimac; zăpăcit; năuc. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.

ZĂBLĂU, zăblaie: substantiv, gen neutru, care înseamnă: Pânză groasă de câlţi sau de păr de capră, din care se confecţionează diferite obiecte casnice (lăicere, ţoluri, cergi etc.). Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie : Cuvânt de origine necunoscută.

A ZĂBOVI: verb, care înseamnă: 1) A lucra cu zabavă; a munci prea încet.2) A rămâne mai mult decât trebuie; a fi în zăbavă; a se reţine; a întârzia. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zabaviti (DEX’09).

A SE ZĂBOVI: verb, care înseamnă: A-şi petrece timpul de muncă sau de odihnă; a avea o ocupație drept distracţie. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zabaviti (DEX’09).

ZĂBUNAR, zăbunari: substantiv, gen masculin: 1) Meşter care confecţiona zăbune.2) Negustor de zabune. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din verbul: zăbun și sufixul ~ar (DEX’09).

ZĂCĂMÂNT, zăcăminte: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Strat de substanţe minerale utile, aflate în scoarţa pământului.2)Loc în pământ unde se găsesc astfel de straturi. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul : a zăcea (DEX’09).

ZĂCĂTOARE, zăcători: substantiv, gen feminin, care înseamnă:1) Recipient în care se păstrează vinul sau rachiul şi care se umple mereu din alte butoaie.2) Vas mare de lemn căptuşit cu tablă subțire folosit la tăbăcirea pieilor.3) Loc umbrit şi răcoros unde se odihnesc vitele vara (la amiază); stanişte. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din verbul […]

A ZĂCEA: verb, care înseamnă: 1) A se afla în poziţie orizontală; a sta întins. ~ pe iarbă.2) A sta culcat din cauza unei boli grele; a fi grav bolnav (timp îndelungat).3) A fi în mormânt; a dormi somnul de veci; a odihni. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină : jacere (DEX’09).

ZĂCUT, zăcută: adjectiv, care înseamnă: (mai ales despre apă) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut; bâhlit.2) (despre persoane) Care are semne de vărsat pe faţă; stricat de vărsat. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul: a zăcea (DEX’09).

A ZĂDĂRÎ: verb, care înseamnă: 1) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a aţâţa; a incita; a stârni; a întărâta; a hărţui.2) (persoane) A bate la cap; a necăjiîntruna cu diferite pretenţii sau reproşuri; a zăhăi; a hărţui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din […]