EXCEPȚIE, excepții, substantiv feminin – 1. Abatere de la normele generale. * Cu ~a (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptănd. Fără ~ fără deosebire. De ~ care constituie o excepție; excepțional. 2. jur. Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exceptio, ~onis” și din limba franceză “exception”
