ABUNDA, pers. 3 abundă, verb I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belsug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belşug.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abonder și abundare (DEX ’09).

Autori

  • Bambu Raul
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.