ABURI, aburesc, verb IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la față). 4. Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.
Sursa: DEX ’09
