ACREDITA, acreditez, verb I. Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotenţiar) într-o tară străină. A împuternici o persoană într-o anumită calitate. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva să apară, să devină credibil.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: accréditer (DEX ’09).
