AFIRMA, afirm, verb I. 1. Tranz. A susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: affirmer și affirmare (DEX ’09).

Autori

  • Bambu Raul
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.