A AFUMA, afum, verb I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu szopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spaţiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta uşor; a se ameți.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: iffumare (DEX ’09).
