A SE SCUTURA, mă scutur, vb. intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cădea pe pământ (desprinzându-se din loc). 2) A se curăța de ceva supărător. ~ de praf. 3) fig. A reuși să se eliberese de ceva care incomodează; a se descotorosi; a scăpa; a se dezbăra. ~ de necazuri. 4) (despre ființe) A se cutremura din tot corpul. Din lat. excutulare.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină excutulare. (DEX ’09)
