A SE SIHĂSTRI mă ~esc vb. intranz. 1) A deveni sihastru; a se face sihastru; a se pustnici; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un sihastru). Din ngr. isihastrís.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba neogreacă isihastrís. (sursa DEX ’09)
