A SE STRANGULA mă ~ez vb. intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. Din lat. strangulare.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină strangulare. (sursa DEX ’09)
