A SILNICI ~esc vb. tranz., 1) A supune în mod silnic. 2) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a sili. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav starea firească; a stâlci; a poci; a schingiui. Din sl. siliniku.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă siliniku. (sursa DEX ’09)
