A SOROCI~esc, vb tranz. rar 1) (termenul în care trebuie să se execute un lucru) A fixa din timp. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. Din sl. suroku.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă suroku. (sursa DEX ’09)
