A STAGNA pers. 3 ~ează, vb intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemișcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. Din fr. stagner, lat. stagnare
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză stagner. (sursa DEX ’09)
