A STĂRUI stărui vb. intranz. 1) A da dovadă de insistență; a insista. 2) A păstra statornicie (în acțiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeași poziție; a persista; a persevera; a insista. 3) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a persista; a dura. Din lat. stare + suf. ~ui.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stare. (sursa DEX ’09)
