A STĂVILI~esc vb. tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acțiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. Din nume propriu Stăvilă.
Etimologie:
Cuvânt provenit din nume propriu Stăvilă. (sursa DEX ’09)
