A STICLI~esc, vb. intranz. 1) (despre lucruri) A avea un luciu ca de sticlă. 2) (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții); a sclipi; a scânteia. ◊ Cine știe pe unde îi ~esc ochii cine știe unde se află (și cum o mai duce). [Sil. sti-cli]. Din sl. stiklo.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă stiklo. (sursa DEX ’09)
