A STRĂBATE străbat 1. vb tranz. 1) (medii) A pătrunde de la o margine la alta, trecând prin interior. Glontele a străbătut peretele. 2) (suprafețe întinse) A parcurge de la un capăt la altul; a traversa. ~ toată țara. ◊ ~ pământul în lung și în lat a călători mult. 2. intranz. v. A RĂZBATE. Din stră- + lat. battere.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină battere. (sursa DEX ’09)
