A STRĂFULGERA străfulgeră 1. tranz. 1) A străbate repede și pe neașteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a ~at un gând. 2. intranz. (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. Din stră- + lat. fulgerare.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină fulgerare. (sursa DEX ’09)
