A STRĂPUNGE străpung vb. tranz. 1) (despre obiecte cu vârf ascuțit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acțiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuțit). 3) fig. (spații, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). Din lat. extrapungere.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină extrapungere. (sursa DEX ’09)
