A STRUJI~esc, vb. tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (daltă, cuțit, bardă etc.). 2) (obiecte) A curăța de înveliș (coajă, piele, pănuși etc.). ~ un băț. Din sl. stružiti.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă stružiti. (DEX ’09)
