A STRUNGĂRI I ~esc 1. Vb. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. Din sl. strungu + suf. ~ări.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă strungu. (DEX ’09)
